SATE DE PE VALEA MOTRULUI ÎN CATAGRAFIA ANULUI 1831
Ion Donat, Ion Pătroiu și Dinică Ciobotea ne-au lăsat spre studiu interesanta lucrare ,,Catagrafia obștească a Țării Românești din 1831” apărută la editura Helios în anul 1999, asupra căreia ne îndreptăm atenția, îndeosebi cu privire la satele Văii Motrului. Autorii fac o amplă descriere a istoriei apariției așezărilor și implicit a moșiilor, a repartiției sociale a satelor după stăpânirea pământului, apelând la diverse izvoare și statistici anterioare anului 1831. Acestea vor constitui subiectul unei alt capitol, acum prezentând doar satele, numele și felul moșiei, cine o stăpânea, numărul familiilor și al feciorilor apți de muncă. Am folosit întocmai denumirile de localități și de persoane, așa cum apar ele în lucrarea originală. În baza catagrafiei din 1831, întâlnim sate moșnenești (megieșești), adică de proprietari liberi din moși strămoși și sate de clăcași aparținând domeniilor boierești, domnești sau mănăstirești. Iată-le, repartizate pe plășile existente în acea perioadă, menționând că am inclus și sate de pe Jilțuri având în vedere principiul arătat în ,,Lămurire”.
PLASA MOTRULUI
Sate cu moșii megieșești stăpânite de-a valma:
Sămărinești, patru moși, 157 familii (fam.), 8 feciori de muncă (f.m.);
Broșteni, trei moși și Dinu sin Nicola Cuțui sin Nițu Cuțui și Ioniță Bratu, 86 fam. 15 f.m.;
Vrabeți, doi moși: moșia lui Dinu sin Nicola Cuțui și Ioniță sin Nițu Cuțui, boiernași de neam, 76 fam., 17 f. m.;
Orbeni, trei moși, 53 fam., 6 f.m.;
Lupșa de Jos, Dumitrașco Gârboviceanu și doi moși, 94 fam., 7 f.m.;
Lupșa de Sus, trei moși, 126 fam., 15 f.m.;
Imoasa, trei moși, 109 fam., 15 f. m.;
Jirovu, patru moși mari, 199 fam., 52 f. m.;
Valea Rea, doi moși: Herie Băbeanu cu sin ego Enache, Gheorghe sin popa Ștefan și Răducanu Drăghici, 45 fam., 9 f.m.;
Cernaia, doi moși: Dincă Vlădăianu cu cetașii lui și post. Mihai Terepene (?) cu cetașii lui, 161 fam., 111 f.m.;
Menții din Față, casa lui Iordache Vlădăianu, Mihalache portaru și Pătru Benga, boiernași de neam, 76 fam., 17 f.m.
Sate cu moșii boierești:
Corcova, moșia Corcova, vornicul Dimitrache Bibescu, 127 fam., 33 f.m.;
Cârciu, moșia Corcova, vornicul Dimitrache Bibescu, 37 fam., 8 f.m.;
Văgiulești, Corcova, biv vel vornic Dumitrache Bibescu, 101 fam., 24 f.m.
PLASA BAIA
Sate cu moșii megieșești stăpânite de-a valma:
Glogova, comisul Costache Glogoveanu și trei moși mari: Păuneștii, Grăsuleștii și Ioneștii, 498 fam., 121 f.m.;
Cămuieștii (siliște nouă, mahala de Glogova), comisul Costache Glogoveanu și trei moși mari, 61 fam., 15 f.m.;
Rătezu (siliște nouă ce a fost mahala de Glogova), comisul Costaghe Glogoveanu și trei moși mari cu logofătul Nicolae Răteazanu, 147 fam., 19 f.m.;
Clejnești (siliște nouă), trei moși mari cu loogofătul Nicolae Rătezanu și Hârgoteștii, 85 fam., 21 f.m.;
Boboieștii (siliște nouă ce a fost mahala de Glogova), comisul Costache Glogoveanu și un moș mare, 39 fam., 8 f.m.;
Lupoia, Gheorghe I brat ego Ivan și vărul lor, Constandin Săvoii, 162 fqm., 14 f.m.;
Steicu, moșia Steicu și Valea Mănăstirii, trei moși mari și Tița Clinceasca, Godeștii și Ghiță Calotescu, boieri de neam, 98 fam., 4 f.m.;
Roșiuța, trei moși mari, 162 fam., 23 f.m.
Sate cu moșii boierești:
Cătunul, vel spătar Alecu Ghica, 165 fam., 11 f.m.
Sate cu moșii mănăstirești:
Merișul, moșia Ploștina, m-rea Tizmana, 73 fam., 20 f.m.
PLASA JILȚU SE SUS
Sate cu moșii megieșești stăpânite de-a valma:
Strâmtul, patru moși mari, 112 fam., 10 f,m.;
Țirioi, trei moși, 67 fam., 18 f.m.;
Covrigi, patru moși, 126 fam., 14 f,m.;
Costeni, trei moși mari, 75 fam., 10 f.m.
Sate cu moșii boierești
Horăști, moșia Vrabeți, sărdar Ștefan Miculescu, 22 fam., 6 f.m.;
Miculești, sărdar Ștefan Miculescu, polcovnic Manolache Alixăndrescu, Uța Alixăndreasca și Dumitru Ștican, 193 fam., 19 f.m.
Sate cu moșii mănăstirești
Ploștina, m-rea Tizmana, 141 fam., 14 f.m.;
Leurda, m-rea Tizmana, 81 fam., 7 f.m.;
Menționăm că în ,,Obșteasca Catagrafie a Țării Românești” din 1831 județul Mehedinți avea 13 plăși: Câmpului de Sus, Câmpului de Jos, Dumbrăvii de Sus, Dumbrăvii de Jos, Jilțului de Sus, Jilțului de Jos, Ocolul de Sus, Ocolul de Jos, Blahnița de Sus, Blahnița de Jos, Motrului, Baia, Cloșani.
Să reținem că ,,Obșteasca catagrafie din 1831 a fost efectuată în vederea așezării impozitelor și a cuprins și verificarea documentelor care îndreptățeau anumite persoane să pretindă apartenența la categorii privelegiate nobiliare, ,,adică a neamurilor postelnicilor și a mazâlilor”.
Aș remarca și faptul că satele moșnenești, așa cum era Samarineștiul, reprezentau 35% din totalul așezărilor rurale din Țara Românească, adică aproximativ 18% din întreaga suprafață a țării.
Cum mămăstirea Tismana a deținut și sate din imediata apropiere a Samarineștiului, precum Ploștina și Leurda, merită a sublinia și expansiunea teritorială a acesteia. La început a fost înzestrată cu 4 sate. După câteva decenii de existență ea avea 17 sate și părți de sate, 3 bălți și livezi de nuci. La sfârșitul secolului al XV-lea, domeniul său cuprindea 43 de sate și părți din sate din Țara Românească, 5 sate din Serbia, 4 munți și 8 bălți. Peste un secol mănăstirea ajunsese la 56 de sate, 5 munți, 9 bălți, livezile din Dăbăcești și domeniul mănăstirii Vodița.