DRUMURILE NOASTRE
DESPRE DRUMURI
Nu găsesc o introducere mai nimerită acestui capitol decât volumul arhitectului G.M.Cantacuzino ,,Arcade, firide și lespezi” apărut în anul 1932, la editura ,,Cartea Românească” care cuprinde o serie de eseuri ce au fost rostite la radio între anii 1930-1931. Unul dintre ele, al cărui titlu, ,,Despre drumuri”, l-am împrumutat și eu, scris acum 90 de ani, este de o actualitate izbitoare cu realitățile noastre prezente.
,,De un utilitarism redus la nevoile carului cu boi, fără nici o preocupare de confort sau măcar de securitate, șoseaua, fie națională, fie județeană sau vicinală, poate fi concepută exclusiv pentru trebuințele rurale, făcând dintr-un automobil o anomalie. Largă cât o turmă de oi, mai întotdeauna convexă și făcând una cu șanțurile astupate, măcinată de șinele înguste ale roților de căruță, prăfuită și fără umbră, trădând mereu în traseul ei preocuparea economiei și efortului minim, cu poduri frânte sau crăpate, cu cantoanele ei părăsite, șoseaua românească are imaginea leneviei. A fi grăbit pe astfel de drumuri care parcă nu duc nicăieri, nu numai că este o imprudență, dar apare ca o obrăznicie față de aceia care te văd trecând. Pierzându-se în zare, lipsite de popasuri și de fântâni, drumurile noastre parcă ar fi căile pocăinței. Însăși noțiunea șoselei la noi, pare un hotar între țara noastră și civilizația europeană. Astăzi viteza a devenit o trebuință și nicidecum un lux sportiv. (…) satele noastre nu vor pierde nimic din farmecul lor, când copii, porci, găini, curcani și căței nu vor mai considera șoseaua ca un loc de întâlnire și de joc”.
După ce arată necesitatea unor drumuri practicabile și descrie o arhitectură a construirii acestora, G.M.Cantacuzino își închipuie ,,un moment că România a devenit și ea o țară cu șosele îngrijite (…), nemaifiind praf și automobilul nu mai devine un subiect de ură pentru țărani”.
Zadarnice închipuiri, descrierile de mai sus parcă ar fi făcute azi și nu acum aproape un secol! În anul 1930, după 60 de ani de la prima lege a drumurilor din 1868, G.M. Cantacuzino își pierduse răbdarea, alții nu și-o pierd însă nici după o sută de ani de la zicerile lui…
DIN ISTORICUL LEGISLAȚIEI DRUMURILOR
N-am să mă opresc aici asupra primelor drumuri consecință a transhumanței, nici n-am să amintesc de drumurile romane sau de cele ale imperiilor medievale, făcând asta cu alte viitoare ocazii. Am să încep cu Regulamentul Organic din anul 1932 carea a fost primul act legislativ cu privire la drumuri și poduri. Urmare acestuia se înființează în 1843 corpul de cantonieri ce avea în sarcină paza și întreținerea drumurilor șoseluite. Domnitorul Barbu Dimitrie Știrbei semnează în 1851 o legiuire pentru lucrarea șoselelor și a podurilor, toți proprietarii de moșii urmând să plătească taxe. În 1860 se dă legea pentru contribuțiunea de poduri și șosele care stabilește ca toți locuitorii să plătească o contribuție.
Prima ,,Lege pentru drumuri” este data în martie 1868 și împărțea drumurile în patru categorii: drumuri sau căi naționale (lățime totală minimă, inclusiv șanțurile și zonele laterale, de 26 m.), drumuri județene (lățime de minimă 20 m.), drumuri vicinale (lățime minimă de 15 m.) și drumuri comunale și străzi de oraș (lățime de cel puțin 10 m.). Totodată legea stabilește prestațiunile și zilele de lucru pentru întreținerea drumurilor. Următoarele legi privind drumurile apar în anii 1906, 1929, 1932, decretul din 1953 și o nouă lege în 1974.
ȘOSELE JUDEȚENE, VICINALE ȘI COMUNALE DIN JUDEȚUL MEHEDINȚI LA FINELE ANULUI 1897
Menționăm că materialul de față face referire la drumurile din zona analizată, respectiv a Motrului. Conform dispozițiilor din ,,Legea pentru drumuri”, apărută în 1868, Ministerul lucrărilor publice a editat în anul 1900, ,,Expunerea situației lucrărilor publice a șoselelor de la finele anului 1897”, precum și o hartă acestora.
.
Șosele județene
Șoseaua județeană Severin-T.-Jiu – Lungimea totală de 51 km., complect terminată. Lărgimea de 10 m. cu 5 rampe și anume: pe dealurile Colibași, Ciovârnășani și Bujorăscu de câte 6-7 și 8%. Starea de întreținere în general bună. Plecând de la Severin străbate comunele Izvorul, Bârdii, Maloveț, V. Boerească, Ciovârnășani, Broșteni, Ploștina și Roșiuța. De aici intră în județul Gorj.
Șosele vicinale
Șoseaua vicinală Samarinești-Bolboși. – Clasificată prin decretul nr. 1977 din 29 decembrie 1869. Lungimea totală de 14 km. complect terminată. Lărgimea de 6 m. Starea de întreținere bună.
Șoseaua vicinală Broșteni-Strehaia. – Clasificată prin decretul nr. 1977 din 29 decembrie 1869. Lungimea totală de 25 km. Complect terminată. Lărgimea de 6 m. Plecând din comuna Broșteni, reședința subprefecturii Motru de sus, străbate paralel cu apa Motru, comunele Imoasa, Corcova, Jirovul și Cernaia până la Strehaia în calea națională București-Vârciorova. Starea de întreținere foarte bună.
Șoseaua vicinală Ploștina-Glogova. – Clasificată prin decretul nr. 1977 din 29 decembrie 1869. Lungimea totală este de 21,5 km. complet terminată. Lărgimea de 6 m. Starea de întreținere bună.
Șoseaua vicinală Ploștina-Negomir. – Clasificată prin decretul nr. 1977 din 29 decembrie 1869. Lungimea totală de 24,500 km. complect terminată. Lărgimea de 6 m. Starea de întreținere mediocră.
Alte șosele vicinale: Șoseaua vicinală Ciovârnășani-Corcova, Șoseaua vicinală Prunișor-Degerați- Jirov, șoseaua vicinală Comanda-Miluta, șoseaua vicinală Strehaia-Ohaba de Gorj. În total existau în județul Mehedinți 30 șosele vicinale.
Șosele comunale ( sunt clasificate prin încheierile respectivelor consilii comunale. Toate șoselele au o lărgime de 6 m.)
Broșteni-Boca-Samarinești.- Lungime totală de 5 km. Complect șoseluită, întreținere bună.
Samarinești-Valea Poienii – Lungime totală de 3 km. Complect șoseluită, întreținere bună.
Horăști spre Leurda, spre Boca și spre Băzăvani. Lungime totală de 7 km. Complect șoseluită, întreținere mediocră;
Țirioiu spre Strâmtu și spre Băzăvani în șoseaua vicinală Ploștina-Negomir. Lungime totală de 7 km. Complect șoseluită, întreținere mediocră;
Leurda-Ploștina. – Lungime totală de 5 km. Complect terminată, întreținere bună;
Covrigi-Valea Poenei.- Lungime totală de 4,5 km. din care 3 km. șoseluită și 1,5 km. în curs de executare, întreținere mediocră;
Covrigi-Văgiulești. – Lungime totală de 7 km. Complect șoseluită, întreținere mediocră;
Văgiulești-Cârciu. – Lungime totală de 4 km. Complect șoseluită, întreținere bună;
Văgiulești-Valea Rea în șoseaua vicinală Broșteni-Strehaia. Lungime totală de7 km. Complect șoseluită, întreținere bună;
Văgiulești-Corcova. – Lungime totală de 3 km. Complect șoseluită, întreținere bună;
Imoasa în șoseaua vicinală Broșteni-Strehaia. – Lungime totală de 1 km. Complect șoseluită, întreținere bună;
Bârzescu în șoseaua vicinală Broșteni –Strehaia. – Lungime totală de 1 km. Complect șoseluită, întreținere bună;
Lupșa-Roșia în șoseaua vicinală Broșteni-Strehaia. Lungime totală de 7,5 km. Complect șoseluită, întreținere bună.
Alte șosele comunale: Zegujani-Râpa la Meriș în șoseaua județeană Severin-T. Jiu, lângă podul Motrului; Zegujani-Lupoaia; Stroiești-Steic de Cătunele; Lupoaia-Lupoița; Meriș pe două direcțiuni în șoseaua județeană Severin-T. Jiu; Corcova-Gârbovăț; Corcova-Cordun; Pârvulești-Cordun-Stejaru în șoseaua vicinală Broșteni-Strehaia; Cernaia-Vlădășești; Glogova-Rătezu la hotar cu județul Gorj; Glogova-Peșteana de Gorj. În total, existau în județul Mehedinți 204 șosele comunale.
SITUAȚIA PODURILOR
Pe șoseaua vicinală Samarinești-Bolboși: 36 de poduri din lemn din care 33 cu o lungime de 1-5m. și 3 cu o lungime de la 10 la 20 m. Un număr de 29 poduri erau în stare bună, două erau mediocre și 5 rele.
Pe șoseaua vicinală Broșteni- Strehaia : 13 poduri din lemn din care 8 cu o lungime de 1-5m., unul cu o lungime de la 5 la 10 m., două cu o lungime de la 10 la 20 m.și două cu o lungime peste 20 m. Un număr de 11 poduri erau în stare bună și două în stare rea.
DESPRE PRESTAȚIUNI
Conform legii din 1868, ,,orice locuitor domiciliat de cel puțin 6 luni în comunele rurale fără deosebire de clasă sau protecțiune, în vârstă de la 20 până la 60 de ani, în calitate de cap de familie, de proprietari, de arendași, de răzeși (moșneni), de comercianți, meseriași, muncitori, etc, într-un cuvânt orice persoană supusă la darea uneia sau mai multor contribuțiuni directe, va putea fi chemată (după hotărârea consiliului local respectiv) a da pe fiecare an până la 3 zile de lucru pentru construcția și întreținerea drumurilor vicinale și comunale”. Asemenea obligații erau și pentru drumurile județene unde zilele se puteau efectua fizic sau plătite în bani. Pălmașii, adică persoanele fără atelaje, prestau munca ,,numai cu mâinile”, iar cei care posedau vite puteau presta munca cu atelajul.
Astfel, în anul 1897, în plasa Motru de sus trebuiau să se efectueze 17230 zile cu brațele, 8950zile cu 2 vite, 5 zile cu 4 vite. Din acestea numai 868 de zile cu brațele și 413 zile cu 2 vite trebuiau să se achite în bani.. S-au efectuat lucrări de terasamente (reparații sau așternut pietriș), de împetrire sau lucrări noi și reparații la poduri și podețe. Ziua cu brațele valora 2 lei, cea cu 2 vite valora 4 lei, iar cea cu 4 vite 5 lei.
